Si asta ma linisteste enorm. Pentru ca fiecare dintre noi, locuitorii acestei tari cel putin creative, suntem ingrijorati cand vine vorba de sistemul responsabil de generarea sanatatii populatiei.
Am ingurgitat spitale pe jumatate in ruina, saloane urat mirositoare cu saltele matusalemice, aparaturi batranesti cu iz de experiment si personal medical calificat dar oh, nepasator. Plus infirmiere cinice, analize indoielnice, curatenie lipsind si portari tigani spagari si fara inima.
Cireasa are si ea parerea ei, vezi mai sus. Sau mai precis avea, pana sa i se intampla urmatoarea intamplare. Se intalneste ea pe culoar cu Brunetul, ultimul doctor ce tine strans in mana cheia de la vezica ciresei. Pe culoar, multi oameni cu probleme. Prin urmare, intelege ca ii trebuie o campanie puternica de PR ad-hoc.
Ca sa fie bagata in seama si sa obtina de la el cuvintele trebuincioase, trebuie sa sara in ochi Brunetului. Si asta altfel decat prin sanii generosi si pielita fina de cireasa. Isi propune sa vorbeasca repede si concis, ca sa reuseasca sa trezeasca o urma de interes.
Reuseste. Brunetul ii spune peste umar, asaltat de alti pacienti, cu un marketing mai slab, sa revina peste o saptamana. Intre timp sa duca un borcanel doldora la analize. Adresa la care trebuie lasat borcanelul este in alt corp de cladire. Unde se fac lucrari, totul arata ca pradat de turci. Cu holdele arse, fantanile otravite, fecioarele pangarite si-asa-mai-departe.
Multumita e cireasa ca a reusit sa smulga de la doctor atentie. Desi e absolut convinsa ca dansul nu stie cine e si a uitat in cateva secunde, in timp ce era tras de halat de catre alti bolnavi, ce, cum si de ce.
Trece timpul. Aici va rog sa inchipuiti procedeul ala prin care se semnalizeaza in filme treaba asta. Dimineata, pranz, inserare, noapte, toate cu repezitorul. Si asta de sapte ori.
Vine cireasa la sorocul cuvenit. Tine cu manute tremurande borcanelul pretioasa incarcatura. O livreaza unei asistente la laboratorul spitalului. Si apoi da sa plece. Cand, surpriza. Asistenta se uita pe al ei computer (pe care cireasa o banuia ca il are doar ca sa ascunda silueta unui borcan cu ciorba sau o revista de scandal) si zice.
Cireaso. Da doamna. Tu vrei sa arati analiza asta vineri, cand te intalnesti cu Brunetul, nu? Da doamna. Atunci o sa bagam tare sa fie gata pana atunci, ca sa ai pe ce sa vorbiti.
…
Poate ca nu ati inteles ce spun eu aici. Un doctor ocupat mi-a spus in timp ce aproape mergea pe culoar sa vin in data x, la ora x. Nu numai ca stia cine sunt dar a notat intalnirea asta cu mine intr-un carnetel intranetic, astfel incat si alti oameni potential interesati de soarta mea, locati in alte parti, sa poata sti treaba asta. Si sa contribuie, dupa caz.
Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se pare absolut fabulos asta. Desi jumate din spital e o ruina si prin camere fluiera a paguba si lene niste muncitori cu basca pe-o parte, asa, cireasa era trecuta in sistem. Si se stia de soarta ei.
Exista speranta pe lume, as spune eu.
eu zic c-ai intalnit tu exceptia care confirma regula, cireasa norocoasa ce esti!
ce am inteles eu pana acum: ai fost pe la vreo 9 doctori, cu Brunetul 10, care-i si intrece
Si eu am avut experiente destul de placut surprinzatoare in sistemul nostru medical… Chiar m-am simtit aiurea dupa pentru ca intrasem in spital plina de preconceptii si mi-am dat seama ca n-am avut dreptate
.
Am auzit şi eu de doctori din ăştia, destul de rari de altfel, care îşi fac meseria cum trebuie şi nu îţi cer şpăgi pentru serviciile lor.
ai dreptate. exista speranta. din doua motive:
exista un sistem functional.
sistemul este folosit si se tine seama de ce-i in el.
in alta dezordine de idei. tocmai de am luat la cunostinta de noua moda de rochite prin spitale (cel putin la sectia radiologie).
bleu, dintr-un fel de material ca de servetele, nitel impermeabil, destul de transparent, se incheie la spate cu doua siterele. ma busise rasul. (asistentul era sexi rau, dar foarte grabit 
)
@catherine: ah, ce-as vrea sa se generalizeze treaba.
@M: am fost la ceva, da. nu mai stiu cati. desi sunt o persoana optimista, nu cred sa izbutesc mare lucru.
@Thea: that makes two of us.
@Jasmin: deci exista:). si eu a trebuit sa ma lupt cu brunetul pentru sa-i dau bani.
@ady: ah, ce buuun
exista speranta cireaso, dar cred ca exista pentru cirese cu sani mari si pielita fina:)