pijamaua ca premisa

februarie 22nd, 2010

Stiti, poate ca pacietele se indragostesc de doctori si pentru ca sunt obligate sa poarte pijama.

Ma gandesc ca odata ce porti vestmantul in care te plimbi alene prin acasa, in momentele tale cele mai lejere, se face un declic. Stai domnule, eu port pijama numai atunci cand ma simt bine si toate celelalte restrictii si responsabilitati au disparut.

Si inseamna ca daca acum port, sunt in siguranta. Si ca sunt alaturi de cei dragi. Sau macar alaturi de cei care o sa-mi devina dragi in scurt timp. Mmmm. Pijamaua inseamna dormi, esti acasa, in familie. Toti cei ce ne aflam aici iti suntem alaturi sa-ti face bine, cat mai bine. A, da? isi spune cireasa. Si restul vine de la sine.

Domnule doctor, ce puternic sunteti si ce aratos sunteti azi. Halatul acesta alb va face sa semanati incredibil de tare cu un inger. Nici nu mai conteaza ca ingerul e putin mai mult antipatic, putin chelios si cu un strop de burta. Ingerul de dar nu se cauta la dinti.

Esti barbat si eu sunt in pijama? Si tu este singurul care vorbesti cu mine in tot locul asta strain si necunoscut? Atunci trebuie ca imi esti sortit. Sa ne distram, dara, amandoi. Pentru ca, draga domnule doctor, nu mai ai scapare. Am inceput sa te plac. Te vreau si vei fi al meu.

Doar tu esti cel care m-ai vazut in momentele mele de maxima fragilitate. Ba intinsa pe o targa in pielea goala, doar cu pielita de cireasa pe mine, pe post de acoperamant. Ba contorsionata in posturi mai potrivite pentru circ decat pentru o femeie aproape blonda, mica de statura.

Tu stii cum arata launtrul meu pana in detalii incredibile, pe care nici eu nu la banui. Tu, da tu, m-ai vazut la televizor intr-un show dat o singura data. Si folosindu-te de instrumente aparent de tortura (dar trebuie sa fi implicat si ceva placere, macar din parte-ti) mi-ai inspectat cute ascunse din trupul meu de carne.

Deci acum, cum vad eu lucrurile, nu ramane decat sa-ti arat restul corpului meu, cel de ganduri si spirit. Apropie-te, domnule doctor, sa vezi cat sunt de simpatica. Spun glume si sunt, in mod normal, de o veselie primordiala. Iti promit ca o sa-ti placa si partea asta a mea.

Cam asa se intampla in general cand ai pijama si stai in spital. Si cam asa a patit si cireasa, biata, ca doar cu ce e ea diferita de atatea femei care dezvolta sentimente impure fata de calaul cumsecade, domnul doctor.

Iar pijamaua, ea e singura vinovata. Premisa pentru toate astea.

Tags: , , , ,

4 Responses to “pijamaua ca premisa”

  1. Zazuza spune:

    hehehe, si uite asa ma faci sa mai zic inca odata ca, desi mi-e o frica de doctori de nu mai stiu de mine, imi aduc aminte de tinereti si de cum ma uitam cu suspine amoroase la inaltul si aratosul doctor Dejanovic (cum altfel decat doctor de rinichi!!) de la Novi Sad, in al carui cabinet paseam cu deosebita placere, chiar daca dadea ordine de infigere in popoul de zazuz a unor injectii dureroase… A trebuit insa sa ma intoc in Romania, si intre timp am scapat si de bolile de rinichi, mi-am gasit si jumatatea, dar dom’ doctor asta ramane in istorie ca singurul doctor de care nu mi-a fost niciodata frica [sigh].

  2. sys spune:

    Apoi daca toate pacientele in pijamalute cochete il vor pe sarmanul doctor, unde ajungem? Ma faci sa tremur, Cireaso, ca al meu sot e doctor; si-nca de-ala de vade numai femei! sa-mi fie frica de pijamale?

  3. sanuca spune:

    @Zazuza: ah, ce sexy sunt. te-a imbracat si in pijama sau te=ai indragostit la rece, asa?

    @sys: da.

  4. Zazuza spune:

    la rece :) ), da’ mi-a trecut repede… poate ca de vina a fost lipsa pijamalei?! :) )

Leave a Reply