cireasa si bogatia iminenta

aprilie 27th, 2011


Va anunt pe aceasta cale ca trebuie sa mai aveti doar putina rabdare. In curand o sa fiu bogata putreda.

Motivul este unul simplu si descoperirea mea fenomenala. Vreau sa impartasesc ca sa ne imbogatim cu totii si sa zburdam in livada cu buzunarele pline. Am inceput sa folosesc bicicleta. Si demersul meu aduce o gramada de mutatii in buget. In primul rand, pun mai rar benzina. Parol. Pe cautate si pe luate.

Doua dintre cele cinci drumuri saptamanale spre locul unde muncesc precum o furnica imperecheata cu o albina sunt acum calare. Deplasarea asta sustenabila aduce reduceri de pret la pompa. Atunci cand imi intorc buzunarele pe dos, cade pe jos cu zgomot niste maruntis, plus o maslina si o atentie.

Dar cel mai important aspect este cosul zilnic. Cand cireasa tragea masina in fata supermarketului, se intamplau niste traume. Atrasa de rafturi precum pupaza de tot ce straluceste, cireasa vara in cos. Face prapad printre produse. Cumpara tot ce i se nazare, strabatuta de pofte nelalocul lor.

Stia, vezi bine, ca are cu ce le aduce in vizuina si nu-si face griji. Parte dintre produse zaceau acolo vreme indelungata. Alta parte ajungea la gunoi. Si doar o felie de tort din cosul zilnic ajungea sa fie cu adevarat folositoare.

Acum insa lucrurile stau atat de diferit. Sus cocotata pe bicicleta si inarmata cu o punguta de carpa vai mama ei, cireasa este puza la zid. Ea este nevoita sa agoniseasca obiecte de stricta trebuinta. Cantareste situatia din ochi. Ia decizii bazate pe marimea care acum conteaza mai mult ca niciodata.

Daca a pus mana pe o salata, nu mai incap prosoapele de bucatarie. Daca a decis sa ia un bec, lasa conserva de ton. Si tot asa. Rezultatul este unul fabulos. Fridigerul ciresei contine doar cele trebuincioase pentru un trai decent.

Ultima data am avut cu mine un bec mic, o caserola de kiwi, niste zahar si o sticla de ulei si un pachet de cafea. Vai.

Sigur, experienta e dura. Dar in acest mod simplu o sa ma dea banii afara din casa. Si o sa umblu prin oras pe bicicleta dar acoperita de blanuri, aur si alte dovezi ca am o viata luxurianta.

cireasa si bonurile de masa

iunie 17th, 2010

Prietenul meu imaginar, I., s-a prins ce ma intarata, atunci cand vine vorba de bunuri si foloase. A gasit lucrul ala care ma face sa-mi sticleasca ochii de pofta, cand mi-e fluturat pe sub nas cu iscusinta.

Pur si simplu am nevoie de bonuri de masa. Nu, nu-mi ajung banii, oricat de multi. Bonurile de masa sunt ceva special, un fel de tichet catre un rasfat. La care huzur de multe ori renunt, pentru ca incerc sa fiu rezonabila la cumparaturi. Ei bine, bonurile de masa inseamna pentru cireasa icre de manciuria si somon marinat.

Bonurile inseamna modalitatea cea mai buna de a alege cele mai grosolan de fine si pervers de extravagante chifle. Bonurile inseamna ulei de masline paravirgin. Care probabil ca a fost obtinut prin presarea maslinelor coapte de catre picioarele fecioarelor necoapte inca, din regiunea respectiva. Altfel nu vad de ce ar costa atat.

Bonurile inseamna libertate pe varza. O abatere de la cosul zilnic altfel destul de strict, ca doar e criza. Uita cireasa de oua, lapte, paine, fructe, pastai congelate si apa minerala. Arunca cireasa in cos cantand de bucuria consumului dement branza de capra, untul cel mai unt, cafea de fite si fructe exotice, cu nume de vuvuzela.

Si pentru ca nu am putut sa-mi disimulez entuziasmul prima data cand le-am vazut la I., acum ma confrunt cu o situatie. Imi daruieste cate unul, in momente speciale. Cand sunt buna, cred eu, mai ales. Dar si cand sunt trista. Sau in dimineti in care nu vreau sa ma scol. Sau pur si simplu, asa.

Se intampla prea rar, cred eu. Dar asta e, nu am controlul asupra situatiei. Si bine ca se intampla. Am primit odata si dupa o imprietenire carnala totala un asemenea bon. Asta m-a bucurat. Ideea ca pe langa sau de fapt pentru actul in sine pot capata si un borcanas de capere mi-a dat o logica noua in viata.

Poate ca este, m-am gandit eu, si o reminiscenta de tip nostalgic. Pe parcursul celor 11 de corporatie am capatat multe bonuri de masa. Si mi-a ramas gustul ala, atat de prielnic, pe care-l am cand tin teancul in mana, pe langa bani.

Asa ca acum imi masor cuvintele mai bine. I-as mai spune lui I. ce cred eu despre asta si cealalta. Dar cand imi apare o bula in cap cu imaginea lui tinand bonul, cuvintele neprietene mi se topesc in gat. In locul lor, pun un zambet.

Mai e ceva. Niciodata nu cheltui cate unul, asa cum primesc. Ci strang mai multe, ca sa fie desfraul mai maret. Ce sentiment inaltator, va spun. Banii raman in buzunar si eu indes in gura tot felul de lucruri interzise.
Traiasca bonurile de masa si traiasca patronul lor, I.