cireasa crescuta

decembrie 20th, 2011

Ciresei i se pare normal sa fie ea cea ospatata de sarbatori. De catre mama, matusa cea grasa sau cine mai e rubedenie prin ograda.

Aveam o intelegere. Ajunul era facut de mine dar pranzurile erau ale lor. Anul asta s-au vorbit probabil ca asa nu se mai poate, ca au muncit destul. Se pare ca lucrurile stau taman pe dos. Masa de Craciun s-a insinuat si ea in viata mea pe usita din dos.

Si uite-ma acum preocupata ca bucatele sa fie suficiente si variate. Bradul sa fie tantos si cu lumanari proaspete in el. Muzica sa fie nici prea lesinata nici prea antrenanta, cum sade bine meseanului, o data pe an, cand inghite gogaltz gogaltz. Musai sa am servetelele cu desen mai cu mot si sarmalele suculente si varza destula.

Da, da, da. Lumea merge in directia buna. Uite-ma pe mine socotind cate kile de carnati sa comand la macelaria vestita. Cineva trebuie sa faca si o mamaliga apriga, pentru sarmale. Dar cine, cine, daca eu sunt la casa mea si musafirii sunt musafiri. Dar eu nu stiu sa fac mamaliga. Nu stiu cireaso, invata.

Trebuie sa-mi aduc aminte ce-i place sa bea fiecaruia. Si nu mai pot sa risc cozonacul, gandindu-ma pozitiv si americaneste ca poate imi iese mie. Trebuie sa fac rost de cel mai bun. Asa se face de Craciun, cand ai musafiri. Asa faceau si invitatii mei pana sa ma incoroneze gazda bucuroasa.

Cireasa pare-se ca a crescut mare. Si a venit acum randul ei sa faca cele trebuincioase. Nu mai e mult si va trebui sa fac probabil si piftie. Poftim situatie.

portbagajul meu ma da de gol

noiembrie 22nd, 2010

Da, portbagajul meu ma da de gol. Si de fapt intreaga masina sageata-albastra vorbeste despre cireasa cu zeci de gurite, din fiecare colt.

Parbrizul este deja plin de rovigniete si buvigniete. In curand, foarte curand, se va completa cu ungaroviniete. Si, spera cireasa, cu balivigniete. Ah, scuze, acolo nu se ajunge cu sageata asta. Parbrizul arata setea ciresei de integrare in calatorii care mai de care. Arata neifricarea ciresei de a-si sui prietenii langa ea si a porni in diverse colturi apropiate ale marilor lumi ce le are ea de explorat.

Canapelele sunt manjite cu ciocolata, struguri si diverse alimente probabil delicioase la vremea lor. Toate rontaite cu simt de raspundere de catre insotitorii ciresei, aproape mereu aceiasi. Si asta e semn ca masina ciresei este mereu plina ochi cu oameni apropiati, dragi. Si ca respectivele canapele au vazut multe la viata lor si nu au fost menajate. Si ca o sa mai vada, pentru ca cireasa nu vrea sa traiasca fara oamenii ei.

La luneta se odihneste palaria de chinez. Luata din China acum un an si ceva, chiar din Orasul Interzis. O palarie care a vazut o buna parte de lume si a protejat cireasa de aprigul soare malaezo-chinez. O palarie care si acum sta si se uita cu placere la locurile noi in care este dusa. Ca si cum s-ar rezema vesnic pe un cap aventuros.

Portbagajul mai are inca nisip prin colturi. Crede cireasa ca este aproape imposibil sa mai scoti nisipul din sageata albastra. De atatea ori a vazut portbagajul asta marea, incat masina nu mai poate uita. Si, oricat ar fi de spalata, tot mai scuipa neglijenta cate un fir de nisip. Tot in portbagaj gasesti si urmele fine ale unei fasoli batute acum un an. Semn ca cireasa cara cu sageata albastra mereu bucate prin oras. N-o mai satura Dumnezeu.

Si, daca esti atent, gasesti cateva dintre muzicile care o inspira pe cireasa. Ascultandu-le, poti trage o concluzie revelatorie. Cireasa e o femeie alternativa, daca intelgeti ce incerc sa spun. La toate astea se mai adauga si diversele obiecte aparent fara legatura intre ele, care mai zac prin portbagaj. Toate au un rost si trebuie sa ajunga la cineva anume. Cireasa este un curier neobosit si masina stie unde sa o duca.

Sageata albastra este incaltata acum cu cizmulite de iarna. Da, si asta inseamna ceva. Cireasa ia pe a cherry si ia pe poni si le duce departe departe dar nu foarte foarte. In tara carnatilor rasare si a partiilor perfecte si a strudelului cu mere peste care torni fara obraz o tona de sos de vanilie. Cireasa abia asteapta sa ajunga la ski. Masina stie.

un carnat pe zi tine dr. departe

ianuarie 21st, 2010

carnat

Am inteles eu asta de ceva vreme incoace. Dar mi-a trebuit nitel timp sa verific gandul care pare nastrusnic. Inainte de a-i da drumul zburdalnic prin lume, sa se bucure toata lumea de el.

Carnatul este un aliment gustos si indestulator. Cu asta m-am hranit eu in Tirol vreme de o saptamana incheiata. Ma sculam dimineata numai cu gandul la carnat. Si la ce placere o sa simt ingurgitandu-l. Miam-miam.

Carnatul da vigoare, asta e clar. Cu cat e consumat mai des, cu atat il ajuta pe om sa atinga culmi mai intalte. Spiritual vorbind, bineinteles. Si terapeutic. Carnatul creste imunitatea.

Ce mai coborari faceam cu gandul la carnat de la miezul zilei. Ce mai coborari faceam dupa ce il obtineam. Altfel se vede viata dupa ce ai un carnat cu mustar in pantece. Si imediat studiam posibilitatile de a obtine un carnat si seara.

Inainte consumam carnat cu neincredere. Nu stiam ca e complet terapeutic. Ba chiar societatea tinde sa se hlizeasca prin colturi daca te aude ca esti fana carnati. Acum, am curaj. Doamnelor, domnilor, imi plac carnatii ceva de speriat.

Imi plac carnatii mici, mari, rumeniti, roz, albi, infasurati in sunculita sau scufundati in curry. Iar faptul ca austriecii arata asa de bine desi asta mananca toata ziua, ma sustine in demersul meu.

Sunt pe calea cea buna. Imi trebuie doar putin timp sa ma organizez. Sa fac lucrurile de asa natura incat sa nu treaca zi fara un carnat inclus. Pentru ca vreau sa fiu o cireasa voioasa si sanatoasa.

E clar. Un carnat pe zi tine doctorul departe. Dar buna-dispozitie aproape.

a venit vacanta cu trenul din austria

ianuarie 7th, 2010

ghetar

M-am interesat. Tirolul e doldora de ninsoare ca o inghetata la cornet intr-o zi cu arsita de vara dobrogeana.

Poate ca si in provence e bine, probabil ca si in toscana. Dar in tirol merg eu, noaptea ce vine. Asa ca de asta imi pasa mai aprig.

Ma distreaza ca orice plecare la ski porneste din Floreasca. Orice parte de lume vreau sa cuceresc, planul de bataie incepe din acelasi sediu central, livada ciresei. Nu te nelininisti, tirol, ca vin.

Vin sa-ti necinstesc partiile feciorelnice, sa-ti mananc carnatii. Poftesc sa ma dau cu saniile tale trase de cai. Vezi sa fie unii grasi si veseli si musai cu o coama deasa si blonda si picioare pufoase jos.

Sosesc seara, pune rogu-te de-un curcan cu broccoli la cuptor sau altceva usor. Ca sunt pusa pe un trai sanatos. E drept ca dimineata vreau oua cu bacon stralucitor de zeama sfarainda. Pregatite atunci de un bucatar cu tichie inalta.

Da, dimineata pot face putin rabat la sanatate pentru stropul meu zilnic de prajeala tiroleza. Hai, poate ca o sa mananc doar o data si apoi poate inc-o data tiroler groestl si paste cu carnati. Ceapa perpelita cu sunculita si cartofi imi face bine, se pare.

Tirol, vin sa-ti beau vinul fiert cu claparii descheiati dar inca indesati in picioare. Asta vreau dupa o zi de ski, la chioscul apreski, la botul calului partiei. Skiez ca disperata si apoi ma cufund in apele tale termale si ma incalzesc pe inserat in saunele tale. Sa-mi iasa toti demonii din trup.

Sa dai drumul la cabluri din zori. Am pofta sa ajung pronto pe partie, sa prind tonusul crocant al primei zapezi neschiate inca de alt muritor. Tirol, toate astea sa le faci dar seara sa faci liniste. Si sa stingi felinarele devreme.

Ca cireasa vrea sa doarma odata cu gainile dupa atata sport si sanatate. In asternuturi pufoase si tihna de munte. Tirol, aprovizioneaza-te bine la H&M, ca vin sa vad, sa cuceresc si sa iau acasa.

Tirol, sunt pe drum. Si n-o sa am net deloc. Deci luam pauza de blog cu cirese. Si ne vedem luni, 18 ianuarie, cu bujori in obrajori. Partieeeeeee.

praga si-atat

octombrie 22nd, 2009

praga

Intr-o discutie purtata de oameni care obisnuiesc sa calatoreasca pentru a se distra, Praga e unul dintre locurile comune. De-aia nu m-am repezit sa scriu imediat.

Prin loc comun inteleg ca toata lumea are parerea asta. Si s-a zis de bine de atatea catralioane de ori, incat eu nu am de spus mare lucru in plus. Pot doar sa ma mir si eu, cireasa, ca orice roman care a ajuns acolo. E misto rau la Praga.

bicla

galben

noapte

Posibil ca locuitorii iau in fiecare noapte periuta lor de dinti. Si dau buzna bezmetici in strada in pijamale groase, ca la Praga e frig. Apoi se impart repede pe zone si curata tot caldaramul praghez pana nu mai ramane scama.

In cautarea mea de sunca delicioasa, am dat peste carnatii praghezi, mari boieri, mare caracter. Si peste aceasta batrana doamna, berea nici blonda, nici bruna si doar putin acidulata.

Praga are multe cladiri vechi, tinute intr-o stare excelenta. Noi stim ca si in Cehia a fost un comunism feroce. Iar cine l-a citit pe Kundera intelege si mai tare exact cat de revoltator s-au petrecut lucrurile.

cladiri

caramiziu

biserica

Dar Praga a avut noroc. Orasul este superb, n-a suferit ca de o boala cutanata, ca alte orase. Nu spun nume, orase importante. In plus, praghezii nu pare ca au trecut prin aceleasi mutatii mentale ca si noi.

Sunt imbracati frumos, zambitori. Au pravalii cochete si cafenele old-fashioned in care termopanul nu e rege. Sunt mandri de orasul lor si il promoveaza in moduri potrivite. Sa fi vazut ce frumos e sa vezi orasul din masini de epoca lucind de ingrijire.

Are si Praga niste defecte. De exemplu, cred ca acolo se fabrica tot frigul care se distribuie apoi in Europa si aici e sediul central. Si daca schimbi bani si nu citesti un panou mare inainte, iti iei mare teapa.

barbati

porumbei

tramvai

Iar cehoaicele sunt niste femei asa de aratoase. Cu greu mai poti tu, romanca, sa mai capeti niscaiva atentie. Sunt blonde naturale sunt inalte, au fund cat trebuie si sani cat e nevoie. Dar na. Nimic nu e perfect.

Praga e aurie si are poduri iscusit maiestrite. Ea imbie trecatorii cu pungute pline de castane. Cand ploua, nu se face nicaieri mocirla. Macadamul si trotuarele cu borduri care nu au inbogatit pe nimeni devin lucioase. O placere sa te plimbi.

Parca a trecut pe aici Arabela si a tot rotit din inel. Pana a creat un oras in care iti faca cea mai mare placere sa orice. Duceti-va la ea, la Praga. Daca nu cumva e si pentru voi deja un loc comun.

zebra