strategie de (sur)prins biciclistul din icoanei

septembrie 1st, 2011

Am vazut un biciclist la stop, langa cladire. Tu pe un tarm, eu pe altul / La mijloc ne leaga cerul albastru.

M-am holbat eu ce m-am holbat la el, caci arata foarte bine. Biciclisti sunt cata gaza cata frunza cata barba. Dar biciclisti cu proportii grozave intre umeri, fund si alte coordonate corporale, nu. Biciclistul asta era admirabil.

Inalt, cu umeri lati, cu parul nici lung nici scurt. Parea nici calare nici pe jos, nici bine imbracat, nici prea dezbracat. Taman cum trebuie. Pana la urma, strivit de laserele din privirea mea care nu se mai putea dezlipi, s-a uitat si el. N-a mai avut incotro. Dar nu pot sa mint si sa spun ca mi-a aratat un interes viu. Poate mai degraba unul mort in fasa.

Vazand asa, am incalecat pe-o sa si m-am indepartat, demna nevoie mare. Am si eu mandria mea.

Doar ca ieri, a doua zi dupa incidentul biciclistic neperformant, luam pranzul in parc. Uitasem intreaga tarasenie caci daca se petrece ceva ce nu-mi place, fac imediat curat in urma mea. Eram tot pe langa cladire, cu inca doua colege. Eu cu tocanita mea micul paris, ele cu pepene, cozonac, sandvisuri bine gandite. Aveam chiar si furculite de metal.

Ne simteam grozav. Pasarelele ciripeau. Le-am propus sa ne dam in caluti, respectiv masinute. O treime dintre noi n-a vrut, asta e. Tot era foarte bine. Cand, vaj-vaj-vaj si vaj-vaj-vaj, trece vitezomanul de biciclistul cu pricina. Mi-a fost suficient sa vad un umar si cateva suvite de par ca sa ma prind ca e acelasi personaj.

Fiti amabil…imi vine sa ingaim, luptandu-ma cu penultimul cartof imbibat in marar si bulion. Ti-ai gasit. Poate stiti vorba aia, cand musca venise, calul plecase. Adica nu mai era cazul, nu aveam cui sa-i mai adresez vreo cerere. Si atunci, potentata de celelalte doua participante la pranz, am pus la cale o strategie pentru eventuale viitoare intalniri de gradul asta.

Cum zaresc biciclistul, sa ma intind repede de-a curmezisul drumului sau. Sa nu tin seama de locul in care ne intalnim. Fie zebra, fie parc, fie un lac cu crocodili infometati sau pista de incercari a unor piloti de curse, eu sa ma pun de-a latul si sa play almost dead.

Daca se poate sa icnesc niste sunete ciudate din gat, si mai bine. Sau oricum sa intreprind ceva ciudat, incat sa-l fac sa se opreasca. Apoi mai vedem noi. Important e sa nu mai goneasca asa pe langa cireasa. Ca si cum ea nici n-ar exista. Odata ce ma cunosti, nu mai poti sta chiar indiferent, se stie.

Acestea ziind fise, as putea sa investesc in relatia mea cu biciclistul pe care incerc sa-l (sur)prind. Si sa-mi petrec pauza de pranz in picioare, o ora. Intre zebra unde l-am vazut prima data si parcul unde l-am ochit in zbor a doua oara. Ce-o sa mai radem si ce-o sa ne mai distram. Sau as putea sa invat inca o limba straina. Sau sa plantez un copac. Sau.

unde este barbatul

martie 29th, 2011

In general ma descurc bine eu cu mine insami si cu garnitura mea de prieteni grozavi.

Sunt insa momente cand trebuie sa iau garda si o las jos. Atunci ma intreb cu pofta si ochi lucind de interes unde e barbatul. Acest personaj colectiv de pret, fara de care multe lucruri nu merg cumsecade.

O sa las deoparte situatiile romantice unde se cere un barbat de nadejde. O sa ma opresc asupra aspectelor practice azi. Unde este bunaoara barbatul cand se apuca cireasa sa bata un cui.

Peretele nu vrea sa stea niciodata cuminte sub mana ei inarmata cu un ciocan. Se valureste, da din picioare, se stramba la ea. Cand in sfarsit ea reuseste sa-l gaureasca, se isca o crevasa mica si neagra. Apoi mai cade nitica tencuiala si tot asa. Intr-o gaura gandita initial pentru un cui, poti sa faci un cuib de randunica.

Si unde este barbatul cand centrala clipeste a neliniste din ochiul ei rosu. Cand incinta se raceste ca sangele unei vietati trecute in nefiinta. Cand e iarna afara si vantul incepe sa-mi treaca jucaus prin plete. Un vant pezevenghi nevoie mare, desi suntem la interior.

Unde este barbatul cand cireasa se afla fata in fata cu tehnicianul de service. Cand el zice sfatos ca trebuie schimbat neaparat ceva la masina, sa zicem un jigler dar poate fi orice altceva, ei nu ii da mana sa-l contrazica. N-a mai auzit in viata ei cuvantul cu pricina. Poate ca trebuie schimbat, cine sa mai stie. Cum cine. Mereu barbatul.

Si unde este barbatul in general, la toate lucrurile care trebuie facute cu nitel cap. Caci nu se poate trai armonios si echilibrat doar cu energie fenimina. El stie incotro ar fi bine sa o luam si de ce, geografic vorbind. Mai stie cum se cheama muntii aflati la mai mult de 1000 km departare. De ce se bat oamenii prin lumea asta mare si de neinteles. Si cum anumite lucruri au mai multi sorti de izbanda facute intr-un anumit fel.

osul fermecat

februarie 23rd, 2011

Oh da, corpul unui barbat are multe cotloane fascinante. Asa crede cireasa si spera ca nimeni nu o sa arunce cu oua fierte moi in ea, la auzul unei asemenea declaratii.

Dar tot cireasa crede ca exista barbati care pun la bataie pentru publicul dornic locuri noi, numai de ei stiute. Asa sta treaba si cu osul fermecat.El se vadeste doar daca il cauti cu lumanarea la un anumit barbat. Si nu apare deloc in alte cazuri, cand trupul este impanat cu nitel mai multa carnita decat ar fi poate indicat.

Hercule nu era gras. Nici Prometeu, desi avea ficatul slabit. Ce sa mai vorbim de alti zei din mitologia greaca si semizei actuali, apartenenti la rasa universala.

Osul fermecat este o bucata de pe sold, cum coboara el spre o zona fierbinte dar de umbra plina. Cand el este evident pentru ochi, iti dai seama ca pielea abia acopera anatomia mai profunda. Foloasele osului fermecat sunt multiple. El este un bun reazam pentru pantaloni dar provoaca si simpatie in randul femeilor care stiu sa se uite la el.

Cireasa este mare iubitoare de frumos si nu poate trece cu vederea asa un os, cand el ii izbucneste in fata. Singura dorinta ar fi sa poate preleva din acest os o mostra de dimensiunea unui deget mic de femeie. Apoi sa-l agate de-un fir de piele si sa-l poarte asa prin lume, pe unde are dumneaei treaba.

Cu acest talisman, facut din os de sold de barbat, s-ar simti cireasa in deplina siguranta. Crede ea ca s-ar descurca mai multumitor in trafic. Ca ar fi lasata in fata, acolo unde de obicei se formeaza cozi. Ca ar munci mai cu spor si ar dovedi rezultate remarcabile. Astea si multe altele s-ar intampla cu osul fermecat la purtator.

simple together / pur si simplu impreuna

octombrie 28th, 2010

Am descoperit* o melodie care ma uimeste mereu. Este vorba despre Simple together de Alanis Morissette.

Mi se pare ca versurile exprima asa de plenar ce crede un om cand se indragosteste. Si arata cumva tot plenar si dezamagirea ca lucrurile nu s-au comportat cuminti, pe masura asteptarilor. Le pun mai jos, sunt fascinante. Si o sa incerc si o traducere primara si complet adaptata si aproximativa, la prima rasuflare. Chit ca stiu ca nu aveti nevoie.

You’ve been my golden best friend / Mi-ai fost cel mai tare prieten
Now with post-demise at hand / Dar acum ca ne-a murit in brate
Can’t go to you for consolation / Oh nu pot sa caut consolare tocmai la tine
Cause we’re off limits during this transition / Pentru ca ne-am ars groaznic pe parcurs

This grief overwhelms me / Sunt coplesita de gust rau in gura si melancolie
It burns in my stomach / Si am arsuri la stomac
And I can’t stop bumping into things / Si reusesc sa merg mai departe doar lovindu-ma de lucruri

I thought we’d be simple together / Am crezut ca o sa mearga usor ca un fulg
I thought we’d be happy together / Am crezut ca o sa fim fericiti
Thought we’d be limitless together / Am crezut ca sky is our limit
I thought we’d be precious together / Am crezut ca o sa stralucim impreuna
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

You’ve been my soulmate and mentor / Mi-ai fost suflet pereche si mentor
I remembered you the moment I met you / Te-am remarcat din prima
With you I knew god’s face was handsome / Cu tine m-am prins ca fata Lui e de bun augur
With you I suffered an expansion / Cu tine m-am reinventat

This loss is numbing me / Am pierdut si sunt amortita
It pierces my chest / Am pieptul perforat de nemultumire
And I can’t stop dropping everything / Si-mi scapa tot si toate

I thought we’d be sexy together / Am crezut ca o sa fim asa de sexy impreuna
Thought we’d be evolving together / Am crezut ca o sa devenim mai buni
I thought we’d have children together / Am crezut ca o sa facem copii
I thought we’d be family together / Si ca o sa fim o familie misto
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

If I had a bill for all the philosophies I shared / Of, daca as avea cate o suta pentru fiecare filosofie la care m-am dedat
If I had a penny for all the possibilities I presented / Of, daca as avea cate un leu pentru tot ce am crezut
If I had a dime for every hand thrown up in the air / Of, daca as avea cate un banut pentru fiecare tanananana (nu gasesc ceva bun)
My wealth would render this no less severe / M-as imbogati

I thought we’d be genius together / Am crezut ca o sa fim mortali impreuna
I thought we’d be healing together / Am crezut ca o sa ne ungem ranile reciproc
I thought we’d be growing together / Am crezut ca o sa (ne) crestem impreuna
Thought we’d be adventurous together / Am crezut ca o sa facem haiducii impreuna
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

Thought we’d be exploring together / Am crezut ca o sa devenim exploratori profesionisti
Thought we’d be inspired together / Am crezut ca o sa fim sursa de inspiratie unul altuia
I thought we’d be flying together / Am crezut ca o sa zburam de bine ce o sa ne fie
Thought we’d be on fire together / Am crezut ca o sa ramanem pe jar
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

*Melodie indicata de a cherry pentru autoflagelare cand mergem la drum.

Si cantecul.

apartamentele gara pentru 2

iulie 11th, 2010

Sigur ati observat ca in oras sunt niste spatii comerciale parca blestemate.

Unele care si-au schimbat proprietarii si obiectul activitatii precum un om decent ciorapii. Foarte des si cu zero rezultate. Ciorapii mereu se murdaresc, locurile alea mereu dau chix.

Cine stie din ce motive unele spatii sunt parca blestemate. Orice ai intreptinde acolo si oricat suflet si alte resurse ai pune, afacerile esueaza rand pe rand.

Probabil ca este vorba despre modul in care circula energiile acolo. Nu ma prea pricep dar se pare ca in locurile astea care au si vad dar si deschidere buna la strada asta se intampla. Vibratii rele care circula ca mici fantome, dupa bunul plac, speriind vanatul.

Nefiind o cireasa de afaceri, pot doar sa ma mir la aceste intamplari comerciale. Mai rau imi pare de apartamentele care sufera de aceeasi meteahna imposibil de reparat. Niste locuinte care functioneaza pe post de halte emotionale pentru actorii participanti la cuplu, care incearca sa-si faca un rost intr-insele.

Din destinatie finala pentru doi, ele transforma mereu situatia in arsice. Apartamentele astea se incordeaza, se dau peste cap si in loc sa se transforme in ceva bun si fermecat, imping lucrurile catre situatii absurde, de tipul gara pentru doi.

Stiu cel putin un asemenea asezamant care seamana nefericire. Este plasat intr-un bloc nou, acceptat de curand in harta administrativa a sectorului 1. Adica ceea ce am numi o partida de apartament. Cand il vezi, nu banui de ce e capabil.

Geometria spatiului pare ok. Vecinii de asemenea. Chiar si orientarea catre oarece puncte cardinale sanatoase. Apartamentul nu scoate o vorba si isi invita in el, rand pe rand, jucariile.

Asa ca cine intra acolo lasa in urma orice speranta. Partenerii intra cu surasul pe buze si motivatii pulsande prin suflete. Si nu trece mult timp si apartamentul le macina sufletele si le amesteca praful astfel rezultat cu deznadejde, nostalgie, depresie si adeseori nebunie temporara.

Barbat si femeie lasa zilnic sange intr-un mic lighenas aflat la intrare. Lasa sange zilnic in cantitati mari pana cand nu le mai ramane nimic. Si abia cand sunt galbeni la fata si cu obrajii supti se incumeta sa-si spuna am dat tot-tot-tot, Nu mai am nimic-nimic-nimic. Trebuie sa plec-plec-plec.

Apoi, barbat si femeie, mai inca storc 3-4 picaturi finale, care ies cu dureri interminabile. Si inchid usa cu grija, ca sa nu atraga atentia oricui se uita asupra unui sfarsit nedemn.

Si mi-e ciuda ca, macar acolo unde stiu eu sigur ca se intampla asa, nu exista o inscriptie gen atentie! apartament cu bulina! unde bulina sa semnalizeze un altfel de cutremur. Unul profund, interior, care darama tot.