Am intalnit in sfarsit copacul fericirii. El este un stejar, ca sa stiti. Si e pus in nordul tarii, cel mai nord, ca sa stiti.
Probabil ca, atunci cand copacii vorbesc intre ei despre cei mai falnici reprezentanti ai comunitatii lor, copacul asta apare des in discutii. Sunt sigura ca este o buna partida la el in zona, copacul fericirii. Este poate aratat de catre copacii-mame-experimentate copacilor-care-sunt-acum-tinere-femei.
Copacul fericirii are o coroana mare cat o zi de post. El are norocul de a fi simetric. Parca toate frunzele au fost asezate acolo de un designer iscusit. Unul premiat la multe concursuri internationale. Dar asta nu e cea mai mare calitate a lui. Stie sa faca si altceva, mai tare.
Copacul fericirii e capabil sa adune faca umbra, sa racoreasca, sa aline si sa stranga sub el una dintre cele mai uimitoare familii din cate am intalnit vreodata. Copaul e in centrul lucrurilor. Familiile au casele stranse in jurul lui, pe un deal.
Sub el se aduna adultii, batranii si copii, si mananca in tihna. Si danseaza pana le apar broboane pe fetele rosii de bucurie si efort. Si beau un paharel de palinca cu prietenii, la depanat povesti pescaresti de apa dulce. Frunzele si ghindele lui miros a armonie pe paine proaspata.
Copacul e capabil sa stranga sub el in conditii placute 72 de persoane. Nu, calculul nu l-am facut eu, ci unul dintre beneficiarii directi ai copacului fericirii. Daca stai sub el, vezi iarba pufoasa, amestecata cu flori. Probabil ca vezi si stele presarate cu mana, la intamplare, peste un cer negru cum nu prea mai capeti in mod normal.
Nu m-am prins daca familia grozava a generat copacul fericirii sau daca e invers. Daca el, copacul, vegheaza ca toate lucrurile sa mearga bine acolo, departe. Probabil ca este un parteneriat de succes. Dar copacul fericirii exista si vreau ori sa stau sub el, ori un altul exact la fel.
si nu ne zici si noua unde e?
povestea asta imi aminteste de un nuc frumos pe care l-am vazut odata, demult. tot asa, in curtea unei familii frumoase. era asa de rotund si perfect, de parca era un bibelou la scara mare!
Primul gand cand am vazut poza a fost la “stejarul din borzesti”. Era o povestioara cand era mici, nu stiu daca iti mai amintesti:)
spune repede unde eeeeeeeeee …
apropo de nuc-frumos-si-rotund-si-perfect, asa era nucul din curtea copilariei mele … oricind vine vorba despre un copac perfect rotund, eu ma gindesc la el, desi, intre noi fie vorba, poate nu era chiar atit de rotund si perfect
Poti sa mergi pina in nordul tarii pentru un asemenea copac sau poti sa vezi unul (ce e drept ceva mai mic) la o aruncatura de băţ, la Manastirea Cernica.
72 de oameni parca nu incap sub el, dar vreo 30 tot au loc. Chiar si 72, depinde cat de mult doresc sa se inghesuie unul in altul.